Image may be NSFW.
Clik here to view.
În suita sărbătorilor de iarnă, cu bogatele lor obiceiuri și tradiții, românii includ și ziua nașterii poetului lor național Mihai Eminescu, grație semnificației ei spirituale excepționale. Dacă cel de al șaptelea copil al lui Gheorghe și Raluca Eminovici, Mihăiță, a văzut lumina zilei în miez de iarnă la Ipotești de lângă Botoșani, poetul Mihai Eminescu s-a născut la Cernăuți, debutând în iarna geroasă a anului 1866, când s-a stins steaua iubitului său profesor de română, Aron Pumnul. Poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, scrisă de îndureratul învățăcel, este prima rază de lumină a Luceafărului ce urma să răsară și să se înalțe în zenitul bolții culturii românești și universale. Poetul și criticul literar bucovinean Ștefan Hostiuc afirmă că la Cernăuți spiritul eminescian se simte altfel decât în alte părți. Încă de mic copil, Eminescu a respirat aerul Cernăuțiului. Dar, mai bine de un secol, Cernăuțiul respiră aerul poeziei eminesciene.
Cum a venit Eminescu în viața poetului bucovinean Vasile Bâcu?
– Probabil, a venit așa ca la fiecare copil, începând cu „Somnoroase păsărele”, „Codrule, codruțule”, apoi, mai târziu în școală, cu „Scrisorile”, „Împărat și proletar”. Poate pe atunci, când eram elev, accentele se puneau pe motivele sociale ale creației eminesciene, dar, totuși, țin minte, că în clasele superioare am avut ocazia să cumpăr o ediție a operelor lui Eminescu în două volume, tipărită la Chișinău încă în grafie chirilică. Așa a venit poetul nepereche în viața mea și s-a sălășluit în sufletul meu pentru totdeauna.
V-a însoțit la universitate, vă însoțește și acum, când trudiți pe tărâmul literelor, când desfășurați o amplă activitate publică.
Bineînțeles. Pe Eminescu continui să-l descopăr acum, când la București a apărut o colecție mai amplă cu operele poetului îngrijită de Dumitru Vatamaniuc. Citesc cu mare plăcere scrierile publicistice ale lui Mihai Eminescu, care îmi servește drept model în ziaristică.
Dar în calitate de poet ce ați putea spune?
Poezia lui Mihai Eminescu este pentru noi (nu știu în ce măsură e potrivită comparația) ca o Biblie, ca o carte sfântă. Și ori de câte ori o citești, descoperi neapărat ceva nou. Descoperi un Eminescu deosebit, un Eminescu mai profund, un Eminescu care ne învață cum să ne iubim neamul și limba maternă, cum să fim adevărați apărători ai ei.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Ați avut ocazia deseori să fiți în România, să vă întâlniți cu mari personalități ale culturii și literaturii române. Cum este privit de acolo, din România, Cernăuțiul lui Eminescu?
Foarte mulți oameni de cultură ne invidiază într-o anumită măsură, fiindcă, pentru ei, Cernăuțiul este ca o baladă, ca ceva misterios. Ei ne invidiază că noi auzim în fiecare zi ecoul pașilor lui Eminescu și doresc să revină în acest frumos oraș, care l-a format și pe poetul nostru nepereche. Cernăuțiul este cunoscut în spațiul cultural românesc grație oamenilor de cultură de la noi, care s-au afirmat și în România, și în Republica Moldova.
Ce înseamnă a fi român, a trăi și activa în orașul debutului literar al lui Mihai Eminescu?
N-aș vrea să spun niște fraze banale, dar a fi român în nordul Bucovinei, la Cernăuți, este, în primul rând, o responsabilitate. Datoria noastră este să ocrotim și să promovăm limba și cultura românească, să o folosim zilnic, să demonstrăm că nu suntem lipsiți de mari valori spirituale. Și prin aceasta să ne afirmăm în acest colț de țară. Să fim buni cetățeni ai statului în care trăim, dar, totodată, să fim și patrioți ai neamului nostru, să ne învățăm copiii în limba noastră.
Care aspecte ale temei „Eminescu și Bucovina”, în opinia dumneavoastră, merită să fie reliefate acum, la începutul secolului al XXI-lea?
Eminescu continuă să fie și va fi întotdeauna o stea ocrotitoare pentru noi. O spun la modul direct pentru că întotdeauna poetul ne-a ocrotit. Prin poezia și creația lui, am putut rezista multor valuri de înstrăinare. Acum, la început de nou mileniu, ”Eminescu și Bucovina”, aș spune, este o temă primordială, o temă majoră. Ea trebuie valorificată nu numai pe tărâmul literar. Să dezvoltăm, bunăoară, „turismul literar”, să păstrăm cu sfințenie locurile legate de numele poetului. Anume prin Eminescu și Bucovina ne păstrăm identitatea națională și îi inițiem și pe alții s-o facă. Îi am în vedere și pe reprezentanții altor popoare, deoarece Eminescu este un poet universal și tradus în foarte multe limbi, inclusiv în ucraineană. Cunoaștem fericitul caz al poetului Vitali Kolodii, care a tradus excelent „Luceafărul” lui Eminescu în limba lui Taras Șevcenko. Tema „Eminescu și Bucovina” acum, la începutul mileniului trei, nu trebuie să dispară, trebuie să fie pe primele locuri și ca scut spiritual, și ca motiv de a propaga, de a face cunoscute altora valorile noastre spirituale.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Atunci când Eminescu a venit să învețe la Cernăuți, aici deja activa Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina, constituită de bravi bărbați ai neamului românesc Aron Pumnul, Ioan al lui Gheorghe Sbiera, Hurmuzăcheștii… Ce urmează să întreprindă Societatea ce poartă numele lui Eminescu, succesoarea primei numite, întru înveșnicirea memoriei poetului nostru național în ținutul bucovinean?
Anul trecut s-au împlinit 150 de ani de la constituirea Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina. Jubileul a fost marcat pe larg atât în România, în Republica Moldova, cât și la Cernăuți, unde a avut loc o mare manifestare cu participarea reprezentanților Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina din Rădăuți, în frunte cu Mircea Ierimescu. Într-adevăr, prima frază din statutul nostru confirmă faptul că suntem continuatorii acestei societăți. În acești 150 de ani s-a schimbat conjunctura politică, dar sarcinile au rămas aceleași. Ei s-au opus valului de înstrăinare, care s-a ridicat atunci asupra românismului din Bucovina venit din partea Imperiului habsburgic. Acum, avem și sarcina de a opri acest val ce vine de la noi înșine. Legislația este bună, avem posibilități să ne păstrăm identitatea națională, dar ne trezim că noi înșine credem că limba maternă nu are perspective. Ceea ce nu ar trebui să se întâmple. Limba română trebuie să fie la ea acasă, s-o folosim la nivel cu celelalte limbi pe care le vorbim, inclusiv cea de stat. Momentul politic de la ora actuală este deosebit, pentru că, potrivit legii adoptate anul trecut, avem posibilitate să folosim limba română la nivel oficial. Și în unele localități din ținut primarii satelor s-au folosit de acest moment și au declarat limba română ca limbă regională. Iar alții mai așteaptă. Societatea „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți face tot posibilul pentru a înveșnici pe aceste plaiuri memoria poetului nostru național. La ora actuală stă problema ridicării bustului lui Mihai Eminescu în orășelul Hliboca. Bustul a fost deja adus de către Arcadie Opaiț, fost președinte al Societății noastre, iar vicepreședintele Societății, redactorul-șef al ziarului raional „Monitorul de Hliboca”, Nicolae Șapcă, e în dialog cu autoritățile în vederea ridicării bustului. Vreau să spun că conducerea raionului ne-a mers în întâmpinare. De asemenea, este în curs de soluționare și problema ridicării bustului lui Eminescu la Storojineț. De această chestiune se preocupă același Arcadie Opaiț. Eminescu trebuie promovat permanent, este o necesitate spirituală, lucru pe care-l facem. Eminescu pentru noi este raza de speranță, leagănul culturii noastre.
Și ultima întrebare: poetul Vasile Bâcu a trăit deja momentul scrierii unei poezii, consacrate lui Eminescu?
Am câteva poezii dedicate geniului Mihai Eminescu, scrise din emoțiile trăite în momentele eminesciene, adică la omagierea poetului nepereche la Cernăuți. Iată-le.
Întoarcerea poetului
Cel mai mult l-au așteptat teii,
Pentru că nimeni altul
Nu le-a închinat
Cuvinte mai alese.
Vechiul oraș
Sătul de regimuri și de politică
A pierdut numărătoarea anilor,
Însă știa că undeva alături,
Împotmolită în hățișuri
de negocieri,
Se află clipa reîntoarcerii
Fiului pelerin
în romanticul pustiu al stelelor.
L-au așteptat bătrânii țărani,
care și-au adus din Siberia
sufletele în traiste,
pentru că n-au putut exista
între cer și pământ
fără dulcea lui Bucovină.
L-au așteptat nou-născuții
Acestui hotar de milenii,
Pentru că fără el
Din inimile lor
neprihănite
n-ar fi izvorât niciodată
apa vie a limbii materne…
Poetul și Bucovina
În drumul Său
prin Veșnica Lumină
Poetul, rătăcit prin constelații,
Revine-acasă-n
dulcea Bucovină,
Purtat de-un dor
nestăpânit prin spații.
El ar putea Acolo să rămână,
Luceafăr-călăuză, demiurgic,
Dar dorul sfânt
de dulcea Bucovină,
Mereu îl poartă-n ritual liturgic.
Nu-l căutați pe străzile bătrâne,
El vine-n blând colind
pe la ferestre,
Cuvântul Lui prin veacuri
ne rămâne
Cea mai bogată
și frumoasă zestre.
În drumul său prin
Veșnica Lumină
Poetul trist se plimbă
printre stele,
Dar versul Lui prin
inimile noastre
Ca un ecou colindă-n Bucovina.
Interviu realizat de Vasile Carlașciuc
Libertatea Cuvântului, Cernăuți
Foto 2: Drumurile lui Spetcu